În contextul realizării reformelor învăţământului din Republica Moldova, curriculumul la disciplina „Psihologia judiciară” constituie o parte componentă a Planului de învăţământ universitar, la ciclul II.
„Psihologia judiciară” tratează aspectele esenţiale de natură psiho-afectivă ce caracterizează comportamentele tuturor celor implicaţi în cauza judiciară, infractori, victime, anchetatori, avocaţi, judecători, cu relevarea legăturilor de cauzalitate hotărâtoare, accentul cade pe analiza proceselor şi fenomenelor, care intervin în cadrul unei societăţi umane, pe reacţia societăţii şi configuraţia sa faţă de conduita conformistă sau devianţă a membrilor săi.
Disciplina respectivă urmăreşte scopul familiarizării studenţilor cu principiile şi izvoarele psihologiei judiciare.
Disciplina „ Psohologia Judiciara” contribuie la formarea specialistului în domeniul dreptului, în special în domeniul înfăptuirii justiţiei. Obiectul disciplinii este studiul organizării, funcțiile şi competențelor organelor de stat şi obşteşti chemate să contribuie la înfăptuirea justiţiei. Obiectul de studiu general presupune studierea premiselor psiho-juridice ale apariţiei şi evoluţiei organelor statelor şi care au scop distinct respectarea normelor juridice. Obiectul nemijlocit al disciplinei reprezintă studierea normelor juridice și aflarea realității infracționale care reglementează modul de formare şi structura diferitor organe, precum şi a normelor ce stabilesc competenţa generală a acestor organe. Disciplina are drept scop studierea unui caracter pragmatic, informativ-formativă de cultură profesională a magestratului ăn statutul de drept, care are ca obiect studierea nuanțată și aprofundată a ființei umane implicată în drama judiciară, în scopul obținerei cunoștințelor și evidențierii legităților psihologice.
Disciplina „ Psohologia Judiciara” contribuie la familiarizarea studenților cu problemele legate de organizarea, competențele organelor de stat și instituțiilor nestatale în exercitarea funcțiilor de ocrotire și garantare a drepturilor, libertăților și interesele legitime ale cetățenilor. Totodată acest curs contribuie la formarea juristului prin cunoaşterea modului de formare şi activitate a organelor judecătoreşti, Curţii constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Procuraturii, organelorde urmărire penală, organelor poliţieneşti, Avocaturii, Notariatului, Arbitrajului, Avocatul Poporului (ombudsman) şi a Organizaţiilor nestatale sau persoanelor fizice care practică activitatea particulară de detectiv şi de pază.
Astfel, cunoașterea disciplinei respective ajută la formarea următoarelor deprinderi la studenţi:
· să înțeleagă materialul și să-și dezvolte o gândire obiectiva ;
· să devină un jurist profresionist și manefestând unele competențe psihologice;
· să-şi realizeze scopurile propuse pe baza unor realități concrete ;
· să obţină competenţe de înțelegere aprofundată și nuanțata a individului uman ;
· să aplice cunoștințele sale în practică;
· să-şi realizeze existenţa şi activitatea în spiritul respectării legii;
· Să obţină competenţe de a identifica aspectele esenţiale de natură psiho-afectivă.
Astfel, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
În acest context, curriculumul la disciplina „Psihologia judiciară” presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea rezultatelor adecvate cerinţelor zilei de azi, reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar, care se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare.
Curriculumul la „Psihologia judiciară” este un program de activitate propriu al profesorului, prezentat studenţilor şi reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare.
Cursul „Probleme actuale de drept penal european studiu comparat” are menirea să familiarizez studenţii facultăţilor de drept, specializaţi în domeniul dreptului penal cu tendinţele de dezvoltare ale dreptului penal în diferite ţări la etapa actuală.
Modificarea legislaţiei naţionale este un proces obiectiv, de aceea este destul de necesar un studiu profund şi multilateral al ştiinţei şi legislaţiei penale în plan comparativ, elucidându-se astfel trăsăturile specifice ale fiecărui sistem de drept penal apoi la nivelul legislaţiei fiecărei ţări.
Dreptul penal comparat se bazează pe cercetările şi modificările deja efectuate atât în legislaţiile altor ţări, în practica judiciară a acestora şi respectiv în doctrina respectivelor ţări. Cu precădere la elaborarea acestui curs se va folosi metoda comparativ - istorică care permite a determina şi aprecia în mod corespunzător instituţii de drept penal şi în planul altor sisteme de drept pe plan regional şi internaţional. Dar în primul rând, cunoscând sistemul de drept penal al diferitelor state se poate scoate în evidentă toate particularităţii dreptului penal naţional comparându-l pe acesta cu dreptul penal din diferite ţări. De aceea şi respectiv este necesar şi util să se obţină aceste cunoştinţe fundamentale în domeniu.
Studiul prin comparare a diferitor instituţii din dreptul penal mai permite şi schimbul de experienţă cu alte sisteme de drept şi, totodată, ajută la evitarea erorile în asigurarea juridico-penală a valorilor sociale şi a relaţiilor sociale din propria ţară.
Altfel spus, scopul cursului este prezentarea sub un aspect mai larg a particularităţilor apariţiei şi dezvoltării sistemului de drept penal comparat împreună cu principiile, instituţiile precum şi categoriilor de profil din sistemul de drept penal al unei ţări. Ajută la utilizarea diferitor surse şi materiale recent apărute, precum şi acordarea de ajutor studenţilor prin faptul operării cu metodele de comparare ale sistemelor de drept penal.
Remarcabil este şi faptul că disciplina îşi propune ca scop nu numai analiza propriu-zisă a legii penale, dar şi, fapt deosebit de important, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce contribuie la formarea de specialişti cu o largă viziune europeană asupra problemelor legalităţii respectării drepturilor omului în activitatea jurisdicţională.
Curriculumul disciplinei în cauză se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad diferit de complexitate: cunoaştere, aplicare şi integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului procesual penal partea specială. Aplicarea presupune altoirea abilităţilor tipice disciplinei Drept procesual penal partea specială, dezvoltarea capacităţilor de a transpune în plan practic cunoştinţele teoretice. Integrarea îşi propune ca scop formarea capacităţilor de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea speţelor, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, formularea poziţiei şi argumentarea soluţiilor.
Curriculumul la disciplina „Reglementarea juridică a impozitelor și taxelor” constituie o parte componentă a Planului de învăţământ universitar, la ciclu II.
Disciplina „Reglementarea juridică a impozitelor și taxelor” este un curs de bază în procesul didactic al pregătirii specialiştilor cu specializare economică, cu calificativul „obligatorie - de specialitate” în planul cadru al Ministerului Educației și Cercetării al RM. Importanţa studierii cursului „Reglementarea juridică a impozitelor și taxelor” constă în familiarizarea studenților cu principiile și instituțiile dreptului fiscal, legislația în materie și aplicarea acesteia, analiza acestor instituții în amploarea în care aceasta se manifestă.
Cunoștințele însușite prin aprofundarea conținuturilor predate în cadrul disciplinei ”Reglementarea juridică a impozitelor și taxelor”, facilitează înțelegerea şi accesibilitatea temelor propuse iar în subsidiar, studenţii îşi vor consolida baza conceptuală operațională prin activarea şi valorificarea fondului informațional preexistent.
Curriculumul la disciplina vizata se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaștere, aplicare, integrare.
Originea constituţionalismului este găsită în noţiunea greacă,, nomoi“ prin care se subînţelegea un cadru distinct de legi antice care nu puteau fi modificate de Adunarea populară şi care a fost sursa de inspiraţie pentru Aristotel ca să ajungă la ideea de ,,politeia“ în cadrul căreia legile constituie fundamentul statului.
În Roma antică Caton L’Ancien a evocat ideea unei ,,Constituţii“ suple, constituită dintr-o totalitate de reguli, acestea fiind în marea lor majoritate de origine cutumiară, create de mai multe generaţii.
Etimologia cuvîntului „constituţia “a suferit schimbări considerabile, lărgind sau îngustînd conţinutul său, în funcţie de nivelul cunoaşterii fenomenului consti- tuţionalismului, intereselor grupelor şi necesităţilor societăţii, totuşi avînd sensul de totalitate sistematizată a normelor scrise şi nescrise care reglementează principiile orînduirii constituţionale.
În literatura de specialitate privitor la noţiunea de constituţionalism pot fi regăsite mai multe puncte de vedere. O primă abordare expusă în lucrările juridice determină constituţionalismul ca o guvernare de stat limitată de constituţie, cea de-a doua consideră constituţionalismul o totalitate de cunoştinţe despre constituţie ca lege fundamentală a statului şi societăţii; a treia abordare afirmă că constituţionalismul reprezintă un sistem politic care se bazează pe metodele constituţionale de guvernare.
După părerea profesorului Ion Deleanu, constituţionalismul „este o mişcare care are drept scop substituirea cutumelor existente, vagi, imprecise şi care lasă o foarte largă posibilitate de acţiune discreţionară prin constituţiile scrise“.
În acelaşi sens, dar într-o manieră deosebită, este interpretată noţiunea şi de savantul francez Pierre Pactet, care susţine următoarele: „Constituţionalismul s-a străduit să substituie cutumele existente cu constituţii scrise concepute ca prim pas în limitarea absolutismului şi, adesea, despotismului puterilor monarhice“. „Liberalii arată P. Pactet în continuare — au cerut ca modurile de transmitere şi exercitare a puterii politice să fie fixate odată pentru totdeauna într-o cartă fundamentală, servind în calitate de regulă a jocului“. În doctrina națională constituționalismul a fost tratat de profesorul Ion Guceac, Gh. Costachi. Pe aspecte comparative de profesorul A. Arseni.
În context, merită atenţie faptul că Constituţia îşi justifică menirea sa socială, satisface aşteptările societăţii numai atunci când principiile şi normele ei sunt transpuse în viaţă, sunt implementate în practica socială, când sunt realizate în activitatea oamenilor şi a organizaţiilor, în cadrul relaţiilor sociale. Nu e suficient de a avea o constituţie bună, e necesar de a crea condiţii şi mecanisme pentru ca ea să funcţioneze şi să devină un factor real şi eficient al dezvoltării sociale. În calitatea sa de „lege a legilor“ ea este baza întregii legislaţii în vigoare. Concomitent, obiectul de reglementare al Constituţiei cuprinde majoritatea sferelor relaţiilor sociale, fapt ce determină ca nefuncţionarea normelor constituţionale să se răsfrângă negativ asupra situaţiei din legislaţia ramurală. De aceea, prin utilizarea întregului potenţial al constituţiei e posibilă o influenţare substanţială asupra întregului spectru de relaţii sociale, asupra sistemelor politice, economice şi de drept asupra ritmurilor de formare a structurilor societăţii civile.
Acest, curriculum este adresat în primul rând masteranzilor de la facultăţile de drept, în cele dintâi va contribui la formarea unei baze de cunoştinţe fundamentale şi în acelaşi timp elementare, dar absolut necesare în studiul dreptului. Considerăm că studierea aprofundată a fenomenului juridic este de neconceput fără a cunoaşte noţiunile şi definiţiile de bază ale constituționalizmului comparat.
Necesitatea elaborării unor strategii de dezvoltare durabilă a societăţii internaţionale şi perfecţionării mecanismelor care reglementează relaţiile bilaterale şi multilaterale între state, în spiritul colaborării şi respectului reciproc, în direcţia edificării unei noi ordini economice şi politice mondiale, а căror traducere în viaţă este asigurată printr-un sistem democratic dе angajamente şi garаnţii internaţionale, pгin forţa opiniei publice mondiale, prin dreptul inaleniabil dе autoapărare a independeţei şi intereselor naţionale, constituie obiectivul principal al dreptului internaţional actual.
Este în afară de orice îndoială că dreptul internaţional public se află în plin proces dе schimbare şi dezvoltare, dе democratizare а lui ca urmare а acţiunii forţelor sociale progresiste din întraga lume. Еl suferă şi influenţa revoluţiei ştiinţifice şi tehnice ре саrе о traversează omenirea. Concomitent, asupra dreptului internaţional public acţionează şi evoluţia geopolitică a lumii contemporane, în special procesele de globalizare a politicii, economiei, informaţiei etc.
Afirmarea independenţei, suveranităţii şi statalităţii noilor state independente, inclusiv a Republicii Moldova, a fost posibilă doar graţie utilizării mecanismelor de recunoaştere internaţională bazate pe normele şi principiile dreptului internaţional public. Elementul decisiv în acest proces de recunoaştere a noilor formaţiuni statale a fost bazat pe voinţa statelor suverane, influienţate, incontestabil, de factorii geopolitici, şi exprimată prin prisma politicii sale externe.
Perspectivele dezvoltării în viitor a statului nostru, ca stat suveran şi independent, membru cu drepturi depline al societăţii internaţionale, sunt reale doar în baza asigurării unei baze ştiinţifico-metodice şi aplicativ-practice a vectorului politicii externe al Republicii Moldova bazat pe principiile integrării europene şi spiritului de colaborare mutuoasă internaţională cu toate statele lumii.
Plus la aceasta, dezvoltarea armonioasă a statalităţii noastre este posibilă doar în cazul când vor fi studiate, analizate şi apreciate modificările geopolitice din lumea contemporană, interacţiunea acestor modificări cu dreptul internaţional, politica externă şi interesele naţionale ale actorilor relaţiilor internaţionale şi, în baza acestor studii, va fi adoptată şi promovată o politică externă cu adevărat realistă a Moldovei, capabilă de a asigura viabilitatea ţării.
Pentru aceste raţiuni considerăm că disciplina Republica Moldova în contextul geopolitic contemporan a atins maturitatea unei ramuri distincte a ştiinţei relaţiilor internaţionale şi după complexitatea sa poate forma obiectul unui curs postuniversitar.