Istoria dreptului românesc studiază apariţia şi evoluţia instituţiilor juridice naţionale pe parcursul istoriei, urmând principalele etape de dezvoltare a dreptului naţional. Istoria dreptului românesc oferă numeroase materiale studenţilor pentru a înţelege principalele noţiuni juridice, pentru a le aborda sub diferite unghiuri de vedere, din perspectiva pluridisciplinarităţii şi complexităţii fenomenelor sociale.
Studierea disciplinei Istoria dreptului românesc contribuie la educaţia juridică a studenţilor, la sporirea nivelului de cultură juridică, realizând o tranziţie treptată de la materia predată în liceu la cea de la Universitate.
Scopul disciplinei nu rezidă numai în acumularea de cunoştinţe privind sistemul de drept naţional pe parcursul istoriei, dar urmăreşte şi aplicarea acestora în practică, prin evaluarea unor modele ce s-au dovedit a fi eficiente sau dimpotrivă ineficiente în organizarea societăţii umane şi reglementarea juridică a principalelor relaţii sociale
Istoria dreptului românesc formează la studenţi aptitudinile de a evalua dreptul ca un sistem dinamic, strâns legat de necesităţile vieţii sociale, de nivelul de dezvoltare economic, politic, de tradiţii şi mentalitate naţională, de nivelul de cultură a comunităţii naţionale. Aceste aptitudini ajută pe viitorii jurişti să devină persoane multilateral dezvoltate, să aibă o viziune de ansamblu asupra sistemului de drept, să evite formalismul excesiv şi analizele dogmatice.
Aplicarea diverselor metode de studiu şi modalităţi de a aborda fenomenul juridic îi ajută pe studenţi să asimileze materia predată şi îi pregăteşte pentru însuşirea disciplinelor de ramură, iar în calitatea lor de viitori jurişti - să înţeleagă mai bine ramurile dreptului contemporan din Republica Moldova pentru a putea participa cât mai efectiv la procesele de elaborare şi realizare a dreptului în concordanţă cu rigorile statului de drept.