Dreptul la viaţă face parte din acel „nucleu dur" al drepturilor omului care nu pot fi violate sub nici un pretext şi care sunt aplicabile nu numai în timp de pace, dar şi în caz de pericol public care ameninţă viaţa naţiunii, cât şi în caz de război sau de ameninţare la adresa independenţei sau securităţii statale. Acesta este motivul pentru care atât militarii cât şi civilii şi organizaţiile umanitare trebuie să cunoască şi să aplice reglementările privind drepturile omului în situaţii de criză şi război, ei având prerogative importante în acest domeniu.
Doctrina recunoaște că dreptul internațional umanitar este una din cele mai vechi ramuri de drept internațional public, sorgintea căreia o găsim încă în antichitate. În această perioadă istorică, datorită faptului că cuprindea regulile de ducere a războaielor, această ramură de drept era numită dreptul războaielor.
În evul mediu găsim deja aspecte privind poziția individului în dreptul internațional umanitar, fapt demonstrat de divizarea indivizilor în mai multe categorii, cum ar fi: participanții la acțiunile militare puteau fi doar bărbații, excepție fiind pelerinii, negustorii, femeile, persoanele de vîrstă înaintată și copiii sub vîrsta de 12 ani.
Epoca modernă ne demonstrează că omenirea a înțeles importanța protecției individului, iar prin promovarea principiului umanității ne convinge de acest lucru. Cu toate că actele de violență nu au dispărut, totuși acest principiu a reușit să acorde inviolabilitate unor categorii de persoane vizate de dreptul internațional umanitar, cum ar fi: medicii și asistenții medicali, răniții și bolnavii, iar remarcantă este recunoașterea imunității populației civile.
Dreptul internațional umanitar s-a dezvoltat alături de alte ramuri de drept internațional, adaptîndu-se treptat cerințelor societății internaționale, iar astăzi este cunoscut sub denumirea sa deplină de Drept internațional umanitar al conflictelor armate, și cuprinde două tipuri de norme: norme privind reglementarea relațiilor dintre participanții la un conflict armat și norme cu privire la relațiile dintre părțile aflate într-un conflict armat ce se referă la protejarea victimelor acestui conflict.
Scopul prezentului curs este de a face cunoștință detaliată studenților de la facultățile de drept, specializarea drept internațional cu dreptul internațional umanitar, care este o ramură foarte vastă, compusă din toate normele de drept internațional ce se referă atît la regulile de ducere a unui conflict armat, cît și asigurarea și garantarea protecției tuturor categoriilor de persoane care se înțeleg prin termenul de populație civilă din statele beligerante, persoane abilitate să comită acte de ostilitate sau prizonieri de război, nefiind neglijate nici bunurile culturale ce fac obiectul protecției garantate de normele de drept internațional.
La ora actuală, un bun specialist în domeniul dreptului internațional este de neconceput fără însușirea normelor de drept internaţional umanitar, motiv ce ne convinge ferm că disciplina Dreptul Internațional Umanitar are un caracter important şi poate forma obiectul unui curs universitar.