Consacrarea universitara in ultimele doua decenii ale secolului XX a disciplinei de studiu „Tehnica legislativa” (regăsita si sub alte denumiri - „Logistica formala”, „Procesul legislativ”) i-si găsește, in esența, sorgintea in caracterul dinamic al evoluției relațiilor sociale.
Actualele modificări ale relațiilor sociale, de cele mai multe ori avind caracter exploziv, sunt urmate pe plan social de o serie de cerinte fata de stiinta dreptului si invatamintului universitar, in general. Oferirii unor solutii la aceste cerințe ale societarii este consacrata disciplina de studiu „Tehnica legislativa”.
Printre obiectivele, înaintate invatamintului universitar – juridic de societatea actuala spre soluționare, care constituie totodată si obiectivele prezentei discipline, pot fi menționate, cu titlu de exemplu, următoarele doua:
- depășirea ideii (prezente in societatea moldava), potrivit căreia activitatea, care tine atat de procesul legislativ, cat si de toate celelalte forme ale reglementarii normativ-juridice a relațiilor sociale, constituie un domeniu de activitate exclusiv, juridica, un domeniu de activitate juridica specialitate: legiferarea (in sensul cel mai larg al acestui termen), pentru a-si atinge obiectivele sociale, trebuie sa implice lărgirea categoriilor de persoane ( reprezentative in raport cu categoria de relații sociale reglementate si care pot contribui intr-un fel sau altul la depășirea caracterului fariseistic, declarativ si la mărimea eficienții viitoarelor reglementari normativ – juridice);
- necesitatea deținerii de către toți juriștii –practicieni a unor abilitați elementare in domeniul „Tehnicii legislative”, deoarece, indigent care este domeniul de activitate al fiecăruia dintre ei, in practica sociala, in cele din urma, ei sunt cei care pregătesc proiectele de acte normativ-juridice (Parlamentul RM, Guvernul RM, ministere, departamente, consilii județene, orasenesti si comunale etc. ) sau avizează proiecte de acte normativ-juridice.