În limbajul nostru, conceptul de bază sociologia reprezintă societatea umană ca sistem, având semnificaţii multiple, în contextul unor realităţi variabile: de ordin tehnic, economic, ecologic, biologic, matematic etc. Sensul general al acestui concept este cel de totalitate unitară de elemente, aflate în interacţiune şi interdependenţă. Orice sistem implică anumite „intrări” şi „ieşiri”. Interconexiunile dintre componentele sistemului sunt atât de puternice încât acestea îl menţin ca un tot unitar şi integrat, protejându-l în raport cu influenţele mediului sau faţă de efectele altor sisteme. Nici un sistem nu este complet izolat de alte sisteme şi nu are un caracter static absolut. Dimpotrivă, se află într-o modificare continuă.
Societatea ca sistem reprezintă un tot unitar de componente aflate în interconexiune pe baza anumitor reţele comunicaţionale de tip informaţional, care îi conferă capacităţi de reglaj şi autoreglaj, de control şi autocontrol, dispunând de anumite structuri interioare şi de anumite niveluri de organizare, de un ansamblu coerent de instituţii aflate în relaţii de interacţiune. Sistemul posedă proprietatea integrităţii, ceea ce presupune că părţile îşi pierd individualitatea şi se subordonează întregului. Interpretarea vieţii social-umane prin prisma teoriei sistemelor ne ajută să explicăm caracterul organizat al acesteia şi să înţelegem raporturile dintre diversele subsisteme componente ale societăţii, precum şi interacţiunile sistemului social, în ansamblul său, cu sistemul naturii înconjurătoare.
Sociologia are importante implicaţii practice. Ea poate contribui la critica socială şi la practica reformei sociale în mai multe feluri. Mai întâi, îmbunătăţirea înţelegerii unui anumit complex de circumstanţe sociale ne oferă adesea o şansă în plus de a le controla.
În al doilea rând, sociologia ne asigură mijloace, de a ne spori sensibilitatea culturală, permiţând politicii să se bazeze pe conştiinţa valorilor culturale divergente. În al treilea rând, putem investiga consecinţele (intenţionale şi neintenţionate) ale adoptării unui anumit program politic. În ultimul rând, şi poate cel mai important, sociologia produce conştiinţa de sine, oferind grupurilor şi indivizilor o şansă sporită de a-şi determina condiţiile propriei lor vieţi.
Sociologia este o disciplină în care este omis propriul nostru punct de vedere asupra lumii, pentru a privi cu mai multă atenţie la influenţele care determină viaţa noastră şi pe cea a celorlalţi. Sociologia a apărut datorită unui efort intelectual distinct o dată cu dezvoltarea societăţilor moderne, al căror studiu rămâne principala sa preocupare. Sociologii se mai ocupă însă şi de o largă varietate de probleme legate de natura interacţiunii sociale şi de societăţile umane în general. Sociologia nu e doar un domeniu intelectual abstract, ci are implicaţii practice majore în viaţa oamenilor.
Unii autori pun accent pe imboldurile umane, care duc la crearea lui, menţionând că un grup social se constituie şi există doar atunci, când se manifestă dorinţa de asociere, interacţiune şi realizare a unor scopuri a câtorva persoane. În alte cazuri se specifică numărul de persoane, din care este constituit un grup social, deşi acesta poate varia de la simpla diadă - cuplu familial, până la o etnie, rasă, sau naţiune. Alteori, pe menirea sau scopurile indivizilor întruniţi în grup. Urmând să analizăm toate aceste aspecte în continuare, vom încerca o definiţie a grupului social.
Un grup social presupune: existenţa unor raporturi între membrii grupului, determinate de acţiunea unor stimuli sau de comportamentul unor membri ai grupului; organizarea într-o anumită structură care are forma de cadru social stabil, în care decurg relaţiile dintre membrii grupului.
Problemele grupului social au devenit un obiect al studiului experimental, orientat spre identificarea cauzelor comportamentului indivizilor.