Disciplina „Dreptul contenciosului administrativ” este menit să analizeze instituţia raportul juridic ce stabileşte activitatea organelor publice, în aplicarea prevederilor Legii Contenciosului administrativ, pentru viitorii jurişti întru participarea în procesele de judecată de contencios administrativ.

Considerându-se, în mod eronat, ca statul are o dublă personalitate juridică şi anume: o personalitate de drept public în temeiul căreia el poate fi titular de drepturi de putere publică şi o personalitate de drept privat, care-i dă folosinţa drepturilor patrimoniale, asemănătoare în personalitatea pe care o au persoanele fizice în doctrina s-au definit actele emise de stat in exerciţiul calităţii sale de putere publica, acte de autoritate. Ele constau în declaraţiuni ca voinţa ce alcătuiesc acte juridice cu caracter unilateral si executoriu, emanând de la autorizabile administrative ale statului si emise in scopul funcţionarii serviciilor publice.

Actele de gestiune au fost definite ca actele juridice cu caracter contractual, sau făcute pentru valorificarea unor drepturi contractuale, emise de stat in calitate de persoana juridica si pentru administrarea patrimoniului sau. Aceasta distincţie dintre acte de autoritate şi actele de gestiune, adoptata si de lege este eronata deoarece în realitate statul este o unica persoana juridica politico-teritoriala. Or, din esenţa conceptului de personalitate juridica politico-teritoriala a statului rezulta ca statul constituie o singura persoana juridica, fiind aceeaşi atunci când contractează cu un particular sau când emite acte administrative. Intr-adevăr, statul are o singura si indivizibila personalitate juridica politico-teritoriala si poate încheia toate categoriile de acte juridice, de drept public, de drept privat, etc..

Datorita jurisprudenţei Consiliului de stat din Franţa aceasta diviziune a devenit clasica şi a fost adoptata in multe state europene, in ciuda faptului ca ea nu corespunde în totalitate sistemului de drept al respectivelor state. Un contencios obiectiv atunci când situaţia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios subiectiv atunci când se pune in cauza si întinderea unor drepturi subiective ale reclamantului. In contenciosul de anulare, instanţa judecătoreasca pronunţa anularea actului administrativ ilegal, daca se constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.