În perioada de democratizare a societăţii şi formarea unui stat de drept s-a produs o creştere esenţială a nivelului de criminalitate, fapt care a impus societatea să reflecteze în modul cel mai serios asupra posibilităţilor de a reacţiona la acest fenomen şi asupra modalităţilor de tratare a infracţiunilor. Prin urmare criminalitatea a devenit un fenomen social de masă şi, ca rezultat, o mare parte a populaţiei vine în contact cu sistemul justiţiei penale. În această situaţie formele tradiţionale de protecţie a societăţii împotriva criminalităţii nu mai corespund cerinţelor actuale: închisorile sânt supraaglomerate, pedeapsa legată de detenţie nu mai are suficientă influenţă de intimidare asupra infractorilor şi nici nu conduce la reabilitarea sau reintegrarea acestora în societate. Concomitent, daunele provocate victimei infracţiunii nu mai pot fi compensate doar prin sentinţa pronunţată de către instanţa de judecată în cadrul procesului penal. În plus se resimte şi schimbarea atitudinii comunităţii faţă de termenele mici ale pedepselor privative de libertate, care, de rând cu alte neajunsuri esenţiale nu numai că nu contribuie la realizarea scopurile pedepsei penale, dar corup şi discreditează justiţia penală în faţa societăţii. Actualmente penitenciarul ca mijloc de rezolvare a problemelor sociale legate de fenomenul criminalităţii, s-a transformat el înseşi într-o problemă socială, generând şi elaborând ideologia criminală şi astfel infectând societatea noastră.

Situaţia în cauză corupe încrederea societăţii în posibilitatea înfăptuirii justiţiei de către organele de stat în actuala variantă şi impune necesitatea regîndirii sistemului tradiţional de reacţie a criminalităţii. Deci avem nevoie de noi obiective şi sensuri ale justiţiei penale. Atît necesităţile practice, cât şi teoria şi legislaţia penală au impus adoptarea unor măsuri neprivative de libertate de luptă cu criminalitatea mai puţin periculoasă.

Noua legislaţie penală a RM, pe lângă pedepsele existente anterior (amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii şi a exercita o anumită activitate, retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat) a introdus o nouă pedeapsă – munca neremunerată în folosul comunităţii, care se prezintă ca o adevărată alternativă la detenţiune, eficienţa căreia este demonstrată de practica altor state. O altă instituţie nouă a dreptului penal legată de alternativele detenţiunii o constituie împăcarea părţilor. În afară de aceste măsuri, se cere depunerea eforturilor îndreptate spre cercetarea substitutivelor închisorii existente în dreptul penal contemporan şi elaborarea unor noi alternative ale detenţiunii viabile în justiţia penală naţională.

Datorită schimbării politicii statului în domeniul luptei cu criminalitatea, a apărut necesitatea reglementării mai detaliate a modului de executare a sancţiunilor alternative detenţiei. Un loc deosebit printre aceste pedepse îl ocupă munca neremunerată în folosul comunităţii. Reglementările legale ale acestei pedepse şi-au găsit locul nu numai în CE al RM. Ţinând cont de importanţa acestei pedepse neprivative de libertate şi locul ei în lupta cu infracţionalitatea minoră şi medie, a fost adoptat un act normativ special – Regulamentul privind modul de executare a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, care destul de detaliat reglementează modul de executare a acestei pedepse şi atribuţiile fiecărei părţi la executarea pedepsei în cauză.

În contextul celor menţionate se impune imperios necesară promovarea şi aplicarea pe scară mai largă a unor măsuri alternative detenţiunii, fapt recomandat şi de structurile internaţionale ca ONU şi Consiliul Europei.

Existenţa unor prevederi legale în domeniul alternativelor detenţiunii generează cercetări şi explicaţii ştiinţifice cu privire la această problematică.

Astfel, ţinînd cont de democritazarea societăţii şi implementarea tot evidentă a legislaţiei comunitare, a apărut necesitatea instruirii studenţilor Facultăţii de Drept a USEM în domeniul alternativelor detenţiunii pentru ca ulterior cunoştinţele teoretice să fie realizate cu succes în practică.

Menirea acestui curs universitar are rol să contribuie la cunoaşterea şi perfecţionarea legislaţiei în domeniul luptei cu criminalitatea şi la îmbunătăţirea metodelor şi condiţiilor de aplicare şi executare a alternativelor detenţiunii.