O sarcină de bază a organelor de ocrotire a dreptului este înfăptuirea legalităţii, asigurarea ordinei publice şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. În soluţionarea acestei sarcini un loc aparte îl ocupă răspunderea în dreptul administrativ, chemată să combată diferite forme de ilicit administrativ.
Raspunderea administrativa este explicata și pornind de la concepul de constrangere. Constrangerea administrativa reprezinta ansamblul de masuri (acte juridice, operatiuni administrative, fapte materiale), dispuse catre autoritatile administratiei publice in temeiul legii, cu folosirea puterii de stat si, daca este cazul, impotriva vointei unor persoane, pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale, a apara drepturile cetatenilor, precum si pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ. Daca prin constrangerea administrativa se urmareste autoreglarea sistemului social, raspunderea urmareste restabilirea ordinii normative incalcate, precum si condamnarea faptei negative si a autorului acesteia..
Raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice este consacrata de normele dreptului administrativ prin care se stabilesc sanctiuni distincte si o procedura concreta de aplicare a lor in caz de comportament neadecvat normelor de drept administrativ.
Obiectul de studii al acestui curs este analiza şi evaluarea legislaţiei în vigoare şi, în primul rând, a Codului contravenţional. O anumită atenţie se acordă practicii de aplicare a legislaţiei contravenţionale.
Curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare.
Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv.
Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor.
Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.