În condiţiile realizării şi reformării învăţământului universitar din Republica Moldova, curriculumul la disciplina „Filosofia dreptului” constituie o parte componentă a Planului de învăţământ universitar, la ciclu I.
„Filosofia dreptului” ca disciplină, urmăreşte scopul familiarizării studenţilor pentru stabilirea interconexiunii dintre filozofie şi drept, zonele de confluenţă, interferenţă, conflict şi evoluţie a acestora. De asemenea, filosofia dreptului are vocaţia de a studia identitatea, temeiul, sensul, dezirabilitatea, universalitatea, locul şi rolul dreptului în raport cu condiţia umană şi lumea – configurată prin atragerea şi conjugarea în câmpul reflecţiei acesteia a marilor paradigme filosofice privind filozofia, a doctrinei juridice, a evoluţiei dreptului.
Obiectul ”Filosofia dreptului” se determină pornind de la identificarea acestei ramuri a filosofiei în cadrul Filosofiei practice. Filosofia dreptului studiază ”conceptul universal al dreptului” (Giorgio del Vecchio), studiază ideea dreptului, conceptul dreptului şi realizarea acestuia” (Hegel), cercetează “rostul omenesc al dreptului” (P.M. Cosmovici). Urmează să reţinem, pentru profunzimea definirii, ideile lui Giorgio del Vecchio: “Filosofia dreptului este disciplina care defineşte dreptul în universalitatea sa logică, cercetează originile şi caracterele generale ale dezvoltării sale interne şi îl preţuieşte după idealul de justiţie afirmat de raţiunea pură”. Autorul evidenţiază cele trei direcţii de cercetare proprii filosofiei dreptului: logică, fenomenologică şi deontologică.
”Filosofia dreptului” se axsează pe studierea evoluţiei instituţiilor juridice şi a doctrinelor juridice pe parcursul perioadelor istorice în diferite state, demonstrînd că structura juridică actuală văzută atât sincronic, cît şi diacronic îşi are originea în instituţiile străvechi, incontestabil se analizează perspectiva şi continuitatea progresului juridic pe fondul istoriei instituţiilor juridice.
”Filosofia dreptului” relevă şi pune în valoare tehnicile juridice, realizate pe parcursul istoriei, dezvoltă la studenţi o gândire juridică, necesară însuşirii şi aplicării dreptului şi contribuie la dezvoltarea unei opinii ştiinţifice despre fenomenele istorico-juridice ce au loc în ţara noastră şi peste hotare.
Drept scop, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate pozitive cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-politice, totodată prezintă o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.