Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, consfinţeşte drepturile şi libertăţile funda¬mentale ale omului. în scopul asigurării şi garantării acestor drepturi a fost creată instituţia ombudsmanului. Această institu¬ţie există astăzi în peste 90 de ţări ale lumii, ocupând un loc im¬portant în sistemul subiectelor de drept care exercită controlul şi efectuează supravegherea organelor puterii de stat. Funcţia om¬budsmanului e orientată spre protecţia drepturilor cetăţenilor împotriva samavolniciei autorităţilor publice.
Crearea şi activitatea instituţiei ombudsmanului a dus la apariţia noilor relaţii între stat şi cetăţeni, între autorităţi şi per¬soanele care se subordonează lor.
Termenul "ombudsman" şi instituţia ca atare semnifică, în accepţiunea actuală, ideea asigurării unui control independent asupra administraţiei realizat în principal prin examinarea plân¬gerilor formulate de cetăţenii lezaţi .
Statul este obligat să apere şi să respecte drepturile şi liber¬tăţile fundamentale ale omului, iar organele sale publice să fie puse în serviciul cetăţenilor. Pentru a se evita un abuz din partea autorităţilor statale este fundamentată instituţia ombudsmanului în vederea protecţiei drepturilor cetăţenilor în raport cu organele publice centrale şi locale.
Exercitarea unui control eficient asupra executivului este esenţială în regimurile liberale, dezvăluind un aspect funda¬mental al relaţiei dintre guvernanţi şi guvernaţi. Astfel, univer¬salitatea controlului asupra administraţiei la iniţiativa persoane¬lor particulare este un principiu de ordin public fundamental în regimurile democratice.
S-a afirmat de multe ori că "maşinăria guvernamentală este instituită pentru a proteja drepturile guvernanţilor asupra celor guvernaţi şi nu invers, dar pentru limitarea puterii guvernanţilor s-au impus constituţionalismul, statul de drept, controlul constituţionalităţii legilor, autonomia locală"1.
Toate aceste teze ne fac să concluzionăm că cetăţeanul are nevoie de un garant în plus, la toate cele existente, în res¬pectarea drepturilor lui în raport cu autoritatea publică. Această garanţie se realizează prin intermediul instituţiei ombudsmanului. În Republica Moldova această instituţie a fost creată în ba¬za Legii cu privire la avocaţii parlamentari, nr.l349-XHI din 17 octombrie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-83/671 din 11.12.1997), care a fost abrogată și adoptată Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul) nr. 52 din 03.04.2014 (în vigoare 09.05.2014) Monitorul Oficial nr.110-114 art.278 din 09.05.2014
Până la această dată la noi în ţară insti¬tuţia ombudsmanului practic nu a fost cercetată. De aici şi inte¬resul nostru sporit pentru această problemă care necesită o cer¬cetare ştiinţifico-practică.
Nivelul cunoaştere implică acumularea cunoştinţelor teoretice privind obiectul de studiu al disciplinei şi formarea bazei teoretico-conceptuale în domeniul garantării și respectării drepturilor fundamentaale. La nivelul de aplicare a cunoştinţelor, masteranzii vor căpăta deprinderi şi abilităţi în domeniul garantării și respectării drepturilor fundamentaale, cum ar fi: principii şi norme, norme şi relaţii. Obiectivele nivelului de integrare implică formarea capacităţii de soluţiona diverse situaţii atipice de problemă, manifestarea atitudinii personale faţă de diferite fenomene prin aplicarea cunoştinţelor teoretice şi a abilităţilor practice în domeniul dat.