Cursul de ”Procese de inegrare europeană” pentru masteranzii de la specialitatea Drept internațioanl, facultatea Drept, transmiterea de informaţii accesibile tuturor masteranzilor, în sensul familiarizării acestora cu noţiunile, aspectele procedurale, instituţionale şi funcţionale ale UE, condiţii de aderare la UE, înţelegerea procesului de integrare în UE. Formele pe care le-a prins renumita tendinţă de „Integrare Europeană” îşi au începuturile în dorinţa unei gîndiri absolut noi de promovare şi susţinere a relaţiilor interstatale din Europa după finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial. În special, începuturile se regăsesc în Tratatele de la Paris şi Roma care au instituit Comunitatea Oţelului şi Cărbunelui (tratat actualmente expirat) Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică, tratate negociate, semnate şi ratificate iniţial de şase State Membre. Structurile pe care aceste Tratate le-au creat sînt recunoscute pînă în prezent într-o Europă Unită, ale cărei hotare s-au extins de la 6 la 27 State Membre.
Ideea unei Europe Unite, ale cărei începuturi se materializa doar în cele 4 libertăţi, cu un caracter preponderent economic – circulaţia de bunuri, persoane, servicii şi capital, s-a extins asupra unor domenii cum ar fi protecţia mediului şi relaţiile de muncă. Această tendinţă de Integrare Europeană a devenit tot mai actuală cu cât hotarele Comunităţii Europene s-au apropiat de cele ale Republicii Moldova.
”Procese de inegrare europeană” a apărut ca o necesitate pentru a reglementa aceste relaţii noi, necunoscute până acum statelor europene, evoluând pe căi extra-naţionale la început, care au dus la existenţa în zilele noastre a unui nou sistem de drept, cu elemente de federalism. Cu siguranţă, Comunitatea Europeană dispune doar de competenţe atribuite în baza Tratatului instituin Uniunea Europeanp şi a Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, nimic mai mult. În acelaşi timp, principalele instituţii ale Uniunii Europene – Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia şi Parlamentul – au avut întotdeauna tendinţa de a trece peste competenţele pe care le-a oferit Tratatul şi de a se extinde în sectoare care constituiau pînă nu demult competenţa exclusivă a Statelor Membre.
Curriculumul la disciplina ”Procese de inegrare europeană” se axează pe trei niveluri de complexitate: cunoaştere, aplicare şi integrare. Cunoaşterea se axează pe acumularea informaţiei primare, necesare pentru înţelegerea conceptelor din cadrul Dreptului comunitar. Aplicarea ţine de procesul de formare şi dezvoltare a capacităţilor tipice Dreptului Uniunii Europene. Integrarea presupune formarea şi dezvoltarea capacităţilor de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, aplicarea lor în situaţii de problemă.
Deşi, la nivelul UE se poate vorbi despre existenţa dreptului comunitar agrar, economic, financiar, concurenţial etc., cursul nu îşi propune să intre în detalii cu privire la aceste ramuri de drept, ci îşi doreşte o prezentare a principalelor instituţii cu care se operează la nivelul UE, în vederea familiarizării masteranzilor cu unele concepte specifice. Raţiunea pentru care ne-am propus realizarea acestui curs este dată de prioritatatea politicii externe a RM la acestă etapă, şi anume – asocierea şi eventual aderarea la Uniunea Europeană. În prezentul context, cursul nu este doar o disciplină juridică, ci şi un mecanism de formare a unor deprinderi noi, inexistente pînă acum, necesare corpului de judecători şi procurori din Moldova, pentru a face faţă transformărilor din societate care au demarat deja şi în termen lung vor culmina cu preluarea totală a normelor de Drept al UE în sistemul naţional de drept.
De asemenea, cursul are în vedere dobîndirea de către masteranzi a unor cunoştinţe de strictă specialitate în domeniul dreptului comunitar şi anume: actele normative comunitare, structura şi procedurile de coordonare a politicilor comunitare, negocierile conduse la nivel politic, în general, şi negocierile la nivel tehnic, în special, structura instituţională, actorii cheie şi locul acestora în procesul de coordonare a politicilor Uniunii Europene, promovarea interesului naţional la nivel european.