Una dintre principalele direcţii a preocupărilor specialiştilor din domeniul penal este stabilit prin însăşi finalitatea legii penale şi anume: apărarea relaţiilor social – şi ordinii de drept împotriva faptelor social – periculoase, care dăunează acestor relaţii şi dispunînd de un anumit grad de pericol social, constituie infracţiune. Un rol important în procesul de adaptare a mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea şi evoluţia relaţiilor sociale îl joacă şi statistica juduciară.
Aplicarea legii penale reprezintă prin sine o activitate multidirecţională a organelor de drept, ce constă în soluţionarea numeroaselor probleme, principalele din care sunt:
1. aprecierea juridico-penală a faptei
2. aplicarea pedepsei
3. eliberarea de răspundere penală şi pedeapsă
4. aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ faţă de minori
5. aplicarea măsurilor de constrăngere cu caracter medical.
Aprecierea juridico-penală a faptei este constituită din două componente:
Măsura şi înregistrarea sub formă numerică a fenomenelor constituie suportul eleborării informaţiei statistice.
Cursul de prelegeri are un caracter metodologic, teoretic şi aplicativ, şi s-a cristalizat prin dezvoltări şi actualizării continue ale cursului Statiatica judiciară.
Prezentul curs vine în întîmpinarea necesităţilor de cunoaştere teoretică şi practică, oferind un cadru metodologic uşor de aplicat, prin utilizarea unor metode şi tehnici statistice de culegere, prelucrare şi analiză a datelor de care dispun organele de ocrotire a normelor de drept.
În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.