Profundele transformări social-economice pe care societatea le-a cunoscut în evoluţia sa au marcat, cum era şi firesc, în mod direct şi evoluţia dreptului. O tendinţă în planul evoluţiei dreptului a fost şi este apariţia unor norme şi instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce formează sistemul dreptului. Dreptul procesual penal, la rândul său, a fost şi el marcat de schimbările produse în realitatea socială. În acest sens, problema standardizării învăţământului universitar se înscrie în contextul eficientizării învăţământului ca sistem şi ca proces. Astăzi investiţia în învăţământ este una dintre cele mai importante. În astfel de condiţii, standardizarea învăţământului devine o necesitate, fapt impus atât de particularităţile funcţionării sistemului de învăţământ în cadrul societăţii, cât şi de condiţiile integrării internaţionale a Republicii Moldova.
În contextul dat, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina Particularităţile de emitere a actului justiţiar în procesul penal se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul în cauză. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept procesual penal (Partea Specială), dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina în cauză, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.
În sistemul principiilor fundamentale ale justiţiei, întărite de Constituţia Republicii Moldova merită să evidenţiem următoarele: în primul rând, justiţia în Republica Moldova se efectuează în numele legii doar de instanţele judecătoreşti, în al doilea rând, orice persoană bănuită de comiterea unei infracţiuni se prezumă nevinovată atâta timp până când vinovăţia sa nu va fi dovedită în conformitate cu legislaţia în vigoare, într-o şedinţă de judecată publică, în care i se asigură toate garanţiile necesare pentru apărarea sa. (art.art.21,114 Constituţia Republicii Moldova).
Într-o legătură reciprocă aceste prevederi permit să precizeze foarte clar esenţa justiţiei penale, precum şi să formuleze deplin noţiunea actului primit pe parcursul acestei activităţi – sentinţa instanţei judecătoreşti, iar în faptul descoperii proprietăţilor sale, precum şi în cerinţele înaintate acesteia constă cel mai important obiectiv al teoriei procesual penale.
Exprimând interesele de stat şi ale societăţii, fundamentele structurii politico-economice, sentinţa instanţei judecătoreşti elucidează dezvoltarea progresivă a unei societăţi democratice. După cum ne arată practica, sistemul de hotărâri în sentinţă întotdeauna dezvăluie sfera obligativității societăţii şi necesitatea reglementării sociale a comportării persoanelor.
Este caracteristic şi destul de esenţial faptul că persoana în legătura sa reciprocă cu statul participă nu în calitate de obiect al activităţii statului, dar în calitate de subiect, având aceleaşi drepturi.
Unica componentă care include vinovăţia sau lipsa acesteia, necesitatea tragerii sau liberării de răspundere penală precum şi stabilirea pedepsei este sentinţa instanţei judecătoreşti, care asigură lupta cu criminalitatea, consolidează legalitatea şi protejarea drepturilor omului.
Anume acest principiu ne oferă garanţia reală la consolidarea legalităţii, la conducerea unei politici procesual-penale comune, la protejarea omului împotriva tragerii ilicite la răspundere penală.
Sentinţa judecătorească este cel mai important act al justiţiei. Conform legii nimeni nu poate fi atras la răspundere penală, decât în baza sentinţei judecătoreşti.
La etapa actuală problema sentinţei judecătoreşti se studiază superficial: sentinţa se studiază, fără divizarea particularităţilor ei specifice sau se examinează doar anumite părţi componente ale sentinţei (de exemplu, pedeapsa) fără a lua în consideraţie faptele lichidării tuturor încălcărilor depistate ale legislaţiei, recuperarea prejudiciului material, aplicarea măsurilor de prevenire a infracţiunilor.
Apare o necesitate reală de a sistematiza întregul potenţial teoretic şi practic la tema cercetată, fiindcă această temă după părerea noastră este una dintre cele mai actuale, în condiţiile sporirii luptei împotriva criminalităţii, care şi-a găsit realizarea ei, mai ales că epicentrul atenţiei este însăşi omul, drepturile şi libertăţile sale, demnitatea şi onoarea lui.
În ştiinţa procesual penală sentinţei, care este cel mai important act al justiţiei, sunt dedicate următoarele teze de doctor: Oganesean R.M. (1970), Skvorţov N.N. (1971), Malikov M.F. (1973), Pastuhov M.I. (1983), Sedleţchi Iu.N. (1988), Cuciurcă A. (2005), etc. Unele probleme ale sentinţei în dreptul procesual penal au fost cercetate în lucrările Agheeva G.N., Buşuev G.I., Groşevoi Iu.M., Dorohova V.I., Nicolaeva V.S., Iscanderova R., Koblikov A.S., Kuţova Ă.F., Malikov M.F., Martâncik E.G., Matvienko E.L., Mireţkii S.G., Oganesean R.M., etc.
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură penală a Republicii Moldova, au apărut destul de multe întrebări pentru dezbatere, cum ar fi, noţiunea de sentinţă, felurile de sentinţe, ordinea şi condiţiile de implementare a diferitor temeiuri pentru emiterea sentinţei, noţiunea şi esenţa reabilitării, caracteristica noilor feluri de sentinţe, temeiurile emiterii lor, etc. Există necesitatea de a cerceta din nou importanţa socială, educaţională şi morală a sentinţei, practica emiterii diferitor feluri de sentinţe, analiza comparativă a legislaţiei străine, care reglează emiterea sentinţei, factorul prezumţiei nevinovăţiei şi reabilitării în condiţiile existenţei noilor feluri de sentinţe.