Stagiile de practică constituie o parte integrantă a procesului de formare profesională. Fiind un element principal al procesului educaţional şi activității profesionale, stagiul de practică asigură formarea competenţelor profesionale şi acumularea experienţei privitor la organizarea şi realizarea activităţilor în domeniul profesional.
Stagiile de practică reprezintă un element esenţial şi în cadrul socializării profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în mare măsura, de gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale.
Studenţii programelor de masterat îşi petrec practica de specializare în următoarele oficii juridice (entități):
- Judecătoriile Republicii Moldova (de toate nivele);
- Organele Procuraturii ale Republicii Moldova;
- Organele Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Moldova;
- Notariat;
- Avocatura;
- Departamentul Instituţiilor Penitenciare;
- Oficiile juridice ale ministerelor şi departamentelor de stat ale Republicii Moldova;
- Oficiile juridice (birouri, grupe) ale asociaţiilor de producere, ştiinţifice de producere, agricole, etc.
- Oficiile juridice (birouri, grupe), la consultaţii principali (şefi),consultanţii juridici ai întreprinderilor de stat, asociaţiilor pe acţiuni asociaţiilor inter-gospodăreşti, întreprinderilor şi organizaţiilor cooperaţiei de consum.
- În oficiile juridice ale altor entități economice.
Pe parcursul efectuării practicii studenţii fac cunoştinţă cu structura organelor de drept, organizarea serviciilor juridice şi alte aspecte instituţionale ce ţin de activitatea acestor structuri. O mare atenţie se acordă misiunii, funcţiilor de bază şi atribuţiilor organelor de drept.
Stagiile de practică au scopul pregătirii specialistului cu o calificare corespunzătoare şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate în procesul de studii la USEM precum şi de a însuşi practica în organele de drept.
Ca rezultata efectuării stagiilor de practică, studentul – viitorul specialist, poate determina perspectivele realizării profesionale în sistemul ales de specializare iar rezultatele practicii justifică atribuirea calificării profesionale absolventului.
Studiul dreptului trebuie făcut din mai multe puncte de vedere pentru că reprezintă o necesitate obiectivă şi o cerinţă socială, cetăţenii conştientizând pe zi ce trece statutul de zoon politikon, adică fiinţă socială, titulară de drepturi şi obligaţii statuate de norme juridice.
Teoria generală a dreptului prezintă prin sine o formă teoretică înaintată de cunoaştere a dreptului, a înţelegerii esenţei şi sensului, a valorii şi importanţei acestuia în elaborarea principalelor categorii, noțiuni, concepte, principii și funcții pentru celelalte ramuri ale dreptului. Prin natura sa, ştiinţa Teoria generală a dreptului urmăreşte două sarcini principale în procesul de cercetare ştiinţifică a fenomenului juridic şi anume sarcina iniţierii în studiul dreptului, ce implică existenţa disciplinei didactice Teoria generală a dreptului şi statului, şi sarcina sintezei şi analizei informaţiei juridice, fapt ce determină formarea disciplinei didactice Problemele teoriei dreptului. Astfel, sarcina secundă implică necesitatea unei reabordări a fenomenului juridic prin intermediul unei alte discipline didactice.
Studierea problematicii teoriei dreptului este posibilă la ultimul an al ciclului I de pregătire profesional-juridică din considerentul că viitorul specialist posedă de acum o bază de cunoştinţe teoretico-practice şi este apt pentru studierea problematicii teoriei dreptului. În acelaşi timp, în vederea faptului că studiul statului şi dreptului nu este un scop în sine, că el trebuie să servească pregătirii profesionale a viitorilor specialişti, sunt oferite analize şi anumite interpretări ale uno temelor ce se cuprind în programul cursului. În arealul său curriculum include un şir de probleme care se află în centrul celor mai actuale discuţii. În conţinutul său fiind subliniate cercetările ce vizează caracteristica generală a teoriei dreptului ca ştiinţă; locul şi rolul teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor sociale şi al celor juridice; rolul decisiv al dreptului în contextul civilizaţiei şi culturii, în siste¬mul reglementărilor sociale; dezvoltarea etimologiei şi sensului noţiunilor de “drept”, “stat” şi ale altor valori juridice. Conţinutul cursului fiind construit în baza programei de studiu al disciplinei Problemele teoriei dreptului implică o abordare critică, reevaluarea structurii şi conţinutului, precum şi operarea anumitor modi¬ficări pe care le considerăm necesare.
Abordările teoretice vizate de curriculum au ca scop familiarizarea studenţilor nu numai cu conceptele de bază ce formează obiectul de studiu al ştiinţei Teoria generală a dreptului, dar şi obţinerea anumitor cunoştinţe, care au ca scop formarea deprinderilor şi abilităţilor necesare soluţionării eficiente a sarcinilor practice în acest domeniu, evidenţierea posibilității abordării ştiinţifice a procesului de cercetare a fenomenului juridic înzestrat cu o complexitate indiscutabilă. Pentru a facilita însuşirea temelor propuse şi a metodelor de lucru la fiecare dintre temele cursului au fost incluse referinţe bibliografice şi acte normative, care ar putea fi consultate pentru aprofundarea anumitor subiecte de care cititorul va fi interesat.
Reieşind din scopul propus, rezultatele preconizate ale cursului decurg din următoarele aspecte, pe care le considerăm ca având importanţă majoră: însușirea cunoştințelor, dezvoltarea unor capacități, formarea atitudinilor care formează competențele profesionale.
Disciplina „Drept civil.” este un curs de bază în procesul didactic al pregătirii specialiştilor cu specializare economică, cu calificativul „obligatorie - de specialitate” în planul cadru al Ministerului Educației și Cercetării al RM. Importanţa studierii cursului „Drept civil” constă în familiarizarea studenților cu principiile ți instituțiile dreptului civil, legislația în materie și aplicarea acesteia, analiza acestor instituții în amploarea în care aceasta se manifestă.
Cunoștințele însușite prin aprofundarea conținuturilor predate în cadrul disciplinei ,, Drept civil”, facilitează înțelegerea şi accesibilitatea temelor propuse iar în subsidiar, studenţii îşi vor consolida baza conceptuală operațională prin activarea şi valorificarea fondului informațional preexistent.
Curriculumul la disciplina vizata se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaștere, aplicare, integrare.
Profundele transformări social-economice pe care societatea le-a cunoscut în evoluţia sa au marcat, cum era şi firesc, în mod direct şi evoluţia dreptului. O tendinţă în planul evoluţiei dreptului a fost şi este apariţia unor norme şi instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce formează sistemul dreptului. Dreptul penal, la rândul său, a fost şi el marcat de schimbările produse în realitatea socială. Ţinând seama de faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal protejează în modul cel mai eficace ordinea de drept şi, pe cale de consecinţă, ordinea socială, se recunoaşte că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului unitar mijlocul principal de apărare a celor mai importante valori sociale.
În acest sens, problema standardizării învăţământului universitar se înscrie în contextul eficientizării învăţământului ca sistem şi ca proces. Astăzi investiţia în învăţământ este una dintre cele mai importante. În astfel de condiţii, standartizarea învăţământului devine o necesitate, fapt impus atât de particularităţile funcţionării sistemului de învăţământ în cadrul societăţii, cât şi de condiţiile integrării internaţionale a ţării noastre.
În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programenlor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curiculumul la disciplina Drept penal (Partea Generală) reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului penal (Partea Generală). Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept penal (Partea Generală), dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Drept penal (Partea Generală), formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.
În linii generale, dreptul procesual civil poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice structurate într-o ordine strict determinată, ce reglementează modul în care este organizată şi se desfăşoară activitatea instanţei de judecată şi a participanţilor la proces, precum şi raporturile procesuale dintre participanţii la proces şi instanţa de judecată ce se stabilesc la judecarea pricinilor civile, iar în anumite cazuri şi modul în care sînt executate hotărîrile judecătoreşti şi alte titluri executorii.
Studierea dreptului procesual civil trebuie începută de la examinarea şi perceperea programului de studiu al acestei discipline. Programarea în domeniul studiului este un constituent obiectiv şi indispensabil în determinarea formelor de activitate a profesorilor şi a studenţilor privind repartizarea orelor de prelegeri, lecţiilor practice (seminarelor) şi a lucrului individual.
Pentru a pătrunde mai lesnicios în esenţa dreptului procesual civil, iniţial este util a lua cunoştinţă de noţiunile introductive în ramura dată, cum ar fi dreptul procesual civil şi obiectul său de reglementare, procesul civil (procedura civilă), forma procesuală, actele de procedură, fazele (stadiile) procesului, alte noţiuni şi definiţii procesual civile.
Procesul civil drept curs normativ la Facultatea de Drept a Universităţii de Studii Europene din Moldova, se studiază în semestrul I studii masterat, drept economic. Orele atribuite conform planului de învăţământ pentru studierea dreptului procesual civil se repartizează potrivit unei singure forme de instruire – prelegeri.
Programa de studii a dreptului procesual civil conţine teme care sînt neuniforme după gradul de saturaţie teoretică şi volumul materialului normativ. La temele cum ar fi obiectul dreptului procesual civil, principiile, competenţa, participanţii la proces, probele, acţiunea civilă, dezbaterile judiciare, căile de atac etc. e necesar de a ţine prelegeri pentru fiecare din temele respective. Din cauza numărului insuficient de ore rezervat pentru studierea acestei discipline, unele teme (de exemplu, actele de procedură şi termenele procedurale, cheltuielile de judecată, comunicarea actelor de procedură, procedura în ordonanţă etc.) pot fi studiate de studenţi de sine stătător.
Studierea dreptului procesual civil (procesului civil) se înfăptuieşte nu numai prin prelegeri dar şi prin elaborarea a referatelor ştiinţifice, la fel prin participarea la conferinţe, olimpiade studenţeşti şi consultaţii. Însă un rol foarte important în instruirea masterandului-jurist în instituţia de învăţământ superior, o are lucrul de sine stătător al masterandului cu manualul, studierea monografiilor, a legislaţiei procesual civile, a practicii judiciare. Fără o astfel de pregătire este imposibilă dobândirea cunoştinţelor suficiente pentru un specialist calificat în domeniul aplicării corecte a normelor de drept procesual civil.
Pentru activitatea practică pe lângă cunoştinţele teoretice la dreptul procesual civil mai are nevoie de unele deprinderi practice de lucru. În scopul îmbinării teoriei cu practica la disciplina Procesul civil o mare parte din timp ar trebui rezervat orelor pentru rezolvarea speţelor, întocmirea actelor procesuale.
Metodic, studierea disciplinei Procesul civil poate fi fundamentată pe cunoştinţe juridice obţinute în prealabil în urma studierii cursurilor teoria şi istoria dreptului, dreptul civil, dreptul muncii, constituţional,administrativ, organele de ocrotire a normelor de drept etc.
Cursul de Drept procesual penal ca disciplină academică la Facultatea de drept, Universi-tatea de Studii Europene din Moldova în ultimii ani a căpătat o amploare considerabilă şi interes ştiinţific de proporţii. Graţie schimbărilor structurale calitative în domeniul pregătirii cadrelor juri-dice de înnaltă calitate, dreptul procesual penal devine ramura de profil în pregătirea studiului academic al studenţilor.
Dreptul procesual penal, oferă astfel prima tatonare cu un nou nivel superior în materie de relaţii juridice, exemplificând posibilitatea existenţei lor fără o jurisdicţie autoritară. Necesitatea unui studiu complex şi profund al cursului respectiv este indispensabilă pentru calificarea juristului contemporan.
În contextul reformei judiciare şi de drept, legislaţia procesual-penală a înregistrat şi va înre-gistra în perioada următoare transformări de esenţă, într-o dinamică cu totul aparte, impusă de constituirea Republicii Moldova ca stat de drept, în care funcţia jurisdicţională este separată de celelalte funcţii ale statului, este scoasă din sfera de interese de orice fel şi realizată în baza princi-piilor democratice recunoscute.
Studierea acestei disciplini constituie o aprofundare în domeniu, înfăţişând studentului toa-te aspectele esenţiale pe care le comportă acest domeniu, de la consideraţii generale privind locul şi importanţa dreptului procesual penal, terminologia specifică, definiţii utilizate, până la sub-stanţiale referinţe bibliografice, care î-l ajută pe student să desluşească singur, în continuare acele subiecte pe care doreşte să le amplifice, precum şi problemele majore cu care se confruntă speci-aliştii în domeniu.
Disciplina Dreptul procesual penal contribuie la formarea specialistului în domeniul înfăptu-irii justiţiei penale. Dreptul procesual penal reglementează procesul penal. Procesul penal reprezin-tă modalitate legală de tragere la răspundere penală a făptuitorului ce se desfăşoară evolutiv în cadrul fazelor procesuale. În cadrul procesului penal îşi au aplicabilitate instituţii ale procesului penal ca: măsurile procesuale de constrângere, acţiunii civilă în procesul penal.
Studiul disciplinei „Drept procesual penal” prezintă un interes deosebit pentru pregătirea specialistului care va activa în calitate de ofiţer de urmărire penală, procuror, avocat, judecător şi contribuie în mod hotărâtor la dezvoltarea şi aprofundarea practicii judecătoreşti în materie.
Remarcabil este şi faptul că disciplina îşi propune ca scop nu numai analiza propriu-zisă a le-gii procesual-penale, dar şi, fapt deosebit de important, a jurisprudenţei Curţii Europene a Dreptu-rilor Omului, ceea ce contribuie la formarea de specialişti cu o largă viziune europeană asupra pro-blemelor legalităţii respectării drepturilor omului în activitatea jurisdicţională.
Curriculum-ul disciplinei în cauză se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad di-ferit de complexitate: cunoaştere, aplicare şi integrare.
Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptua-le în domeniul dreptului procesual penal.
Aplicarea presupune altoirea abilităţilor tipice disciplinei „Drept procesual penal”, dezvolta-rea capacităţilor de a transpune în plan practic cunoştinţele teoretice.
Integrarea îşi propune ca scop formarea capacităţilor de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea speţelor, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, formularea poziţiei şi argumentarea soluţiilor.
Astfel, cursul de drept procesual penal (partea generală)are drept scop final acu-mularea de cunoştinţe şi formularea de competenţe necesare pentru ca în activitatea sa profe-sională juristul, să poată satisface toate exigenţele necesare solicitărilor clienţilor, respectiv ale locului de muncă.
Dreptul constituţional, fiind o ramură principal a sistemului de drept şi având la bază ştiinţa dreptului constituţional, este studiat în calitate de disciplină juridică în cadrul Facultăţii de Drept. Această disciplină are ca sarcină familiarizarea şi formarea deprinderilor masteranzilor facultăţii de drept în ceea ce priveşte bazele organizării de stat, principiile constituţionale privind statutul juridic a persoanei, modul de organizare şi funcţionare a sistemului autorităţilor publice în ţară pentru protecţia şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului. Această disciplină are ca sarcină familiarizarea şi formarea deprinderilor masteranzilor facultăţii de drept în ceea ce priveşte mecanismele juridice de control al constituţionalităţii legilor, organizării alegerilor și referendumurilor .
Bazele puterii sunt elemente exterioare ale statului care generează şi determină puterea de stat în conţinutul său. Aceste baze sunt factorii economici şi factorii sociali. Bazele organizării puterii sunt, la fel, elementele exterioare ale statului care condiţionează organizarea puterii de stat. Aceste baze sunt: teritoriul şi populaţia. reglementează relaţiile privind teritoriul: structura de stat, organizarea administrativ-teritorială etc. şi populaţia: cetăţenia, drepturile şi îndatoririle fundamentale etc.
Din cele relatate se trage concluzia că dreptul constituțional și instituții politice are un triplu obiect, respectiv trei mari componente ce constituie un ansamblu unitar:
• drept constituţional instituţional: are ca obiect tradiţional instituţiile politice şi bazele instituţiilor administrative şi jurisdicţionale;
• drept constituţional normativ sau fundamental: are ca obiect sistemul surselor dreptului sau sistemul normativ;
drept constituţional substanţial sau relaţional: are ca obiect drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Acest, curriculum este adresat în primul rând masteranzilor de la facultăţile de drept, în cele dintâi va contribui la formarea unei baze de cunoştinţe fundamentale şi în acelaşi timp elementare, dar absolut necesare în studiul dreptului. Dreptul constituțional și instituții politice ramura fundamentală și temelia întregului sistem de drept. Considerăm că studierea aprofundată a fenomenului juridic este de neconceput fără a cunoaşte noţiunile şi definiţiile de bază ale dreptului.
În condiţiile constituirii statului de drept, integrării europene a Republicii Moldova viitorul jurist e chemat nu numai să posede cunoştinţe temeinice din domeniul dreptului, cît şi să le utilizeze în viaţa de fiece zi.
Cursul universitar de drept constituţional este organizat în vederea realizării obiectivelor de formare profesională: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere implică acumularea cunoştinţelor teoretice privind obiectul de studiu al disciplinei şi formarea bazei teoretico-conceptuale în domeniul dreptului constituţional. La nivelul de aplicare a cunoştinţelor, masteranzii vor căpăta deprinderi şi abilităţi de a argumenta şi generaliza legătura dintre diferite elemente, cum ar fi: principii şi norme, norme şi relaţii. Obiectivele nivelului de integrare implică formarea capacităţii de soluţiona diverse situaţii atipice de problemă, manifestarea atitudinii personale faţă de diferite fenomene prin aplicarea cunoştinţelor teoretice şi a abilităţilor practice.
În contextul realizării reformelor învățământului juridic din Republica Moldova, curriculumul la disciplina „Drept contavențional” constituie o parte componentă a Programului de învățământ universitar la specialitatea Drept. Disciplina respectivă urmăreşte scopul familiarizării şi formării deprinderilor studenţilor-masteranzi Facultăţii de Drept cu mecanismele juridice privind identificarea contravenţiilor şi procedura de sancţionare contravenţională, constituind un suport metodologic pentru persoanele participante la procesul de elaborare şi implementare a standardelor educaţionale privind formarea profesională iniţială în domeniul juridic.
O sarcină de bază a organelor de ocrotire a dreptului este înfăptuirea legalităţii, asigurarea ordinei publice şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. În soluţionarea acestei sarcini un loc aparte îl ocupă răspunderea contravențională, chemată să combată diferite forme de contravenții.
Obiectul de studii al acestui curs este analiza şi evaluarea legislaţiei în vigoare şi, în primul rând, a Codului contravenţional. O anumită atenţie se acordă practicii de aplicare a legislaţiei contravenţionale.
Curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare.
Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv.
Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor.
Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.
Curriculum la disciplina Drept parlamentar este elaborat în concordanţă cu planul de studiu al facultăţii de drept a USEM şi este destinat studenţilor care îşi fac studiile la ciclul II Masterat. Elaborat în scopul eficientizării învăţământului universitar, Curriculum include mai multe componente obligatorii, inclusiv numărul şi denumirea temelor care urmează a fi studiate, numărul aproximativ de ore stabilite pentru fiecărei temă a disciplinei, dar şi numărul total de ore pentru întreaga disciplină. Fiecare temă este structurată pe subiecte, fiind anexată lista actelor normative, sursele teoretice şi practice recomandate din care studentul-masterand poate să se inspire.
Originea Dreptului parlamentar se consideră că este manualul lui T. Jefferson, elaborat de acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate în activitatea adunării. După unii autori (prof. I. Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regăsesc în regulile ce configurau activitatea diferitelor adunări reprezentative, începând cu Senatul roman, continuînd cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta poloneza, cu Parlamentul francez înainte de Revoluţia franceză etc.
În realitate, Dreptul parlamentar, este consecinţa formării Parlamentelor în sensul modern al termenului, adică atunci cînd acestea:
- Au căpătat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a transformat in monarhie constituţionala) sau în cadrul regimului republican, devenind sediul suveranităţii (aşa numita suveranitate parlamentară, dominantă în secolul XIX în numeroase ţări);
- Guvernul (cabinetul) a apărut ca o noua autoritate în cadrul puterii executive, separată de şeful statului, iar răspunderea sa politică faţă de Parlament, indiferent de faptul că este numit exclusiv de Parlament sau doar de şeful statului, pe baza unei prezumţii de încredere, a fost decisivă pentru formarea şi caracterizarea regimului parlamentar;
- S-a constituit sistemul reprezentativ şi, in cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi reprezentărilor ce îşi disputa întîietatea în societate, prin intermediul opiniei publice şi a celor care o formează în cadrul mass-media.
Evoluţia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentară la Parlamentul raţionalizat, îndeosebi după al doilea război mondial. Unul din aspectele definitorii în acest sens este evoluţia de la fetişismul legii, cînd aceasta era incontrolabilă şi incontestabilă, un ecran opac între Parlament şi societate, la controlul constituţionalităţii legii, cînd aceasta devine transparentă, controlabilă în ce priveşte legitimitatea sa constituţională şi, deci, în mod legitim contestabilă.
Structura Dreptului parlamentar ca rezultat al specializării sale, este format din trei componente:
1. Drept parlamentar instituţional, care se refera la organele de lucru ale Parlamentului, preşedinte, birou permanent, comisie parlamentară.
2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referă la statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobîndire, încetare, drepturi şi obligaţii, mijloace de protecţie).
3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului de legiferare, de control al executivului şi de realizare celorlalte competente constituţionale şi legale ale Parlamentului.
Statutul juridic al instituţiilor cu atribuţii poliţieneşti în stat, în special, al poliţiei, a fost şi este o problemă fundamentală de care depinde caracterul democratic sau totalitar al unui stat. Funcţionarea democratică a statului de drept nu poate fi concepută în afara unui cadru normativ, care să coordoneze comportamentul indivizilor conform conduitei tip statornicite în societate.
Dreptul de poliţie (dreptul poliţienesc) în sens larg,imprimă autoritatea statului privind asigurarea convieţuirii sociale,ordinii şi liniştii publice, ocrotirea valorilor fundamentale fiecărui om în parte şi întregii colectivitaţi umane: într-un sens mai restrîns dreptul de poliţie (dreptul poliţienesc) exprimă realizarea forţei de constrîngere - ca element al puterii publice şi funcţie a statului - izvorînd din nevoia de apărare a existenţei materiale şi spirituale a societăţii.
În condiţiile consolidării statului de drept organele poliţieneşti - toţi funcţionarii şi structurile statale care exercită puteri poliţieneşti - trebuie să afirme ca un veritabil factor de stabilitate şi echilibru, de protecţie al comunitîţii şi garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Dreptul de poliţie (dreptul poliţienesc) al statului se realizează atît prin activităţi de supraveghere (control) şi prevenire pentru a nu admite abateri, încălcări ale legilor, cît şi prin puterea de comandă şi constrîngere (cu drept de exclusivitate).
În context un rol deosebit îl are Poliţia Republicii Moldova, ea fiind intituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, respectarea ordinii publice.